O să-ncep să vă scriu

Scriu toată ziua articole pentru eofertă și toate celelalte și nu-mi fac timp să scriu la mine pe blog? Până aici!

Mi-am promis mie și v-am promis și vouă…

Cedry2k

dar nu chemați ambulața că mă țin de cuvânt.

Faptul că muzica îmi ocupă foarte mult timp, știți deja, nu are rost să vă mai zic, munca și harababura de pe net pot fi obositoare uneori și creierașul meu mai are nevoie câte-odată să fugă în vârf de deal și să stea acolo singur 2 ore.

Iubesc Ardealu

Ăsta trebuie să fie neapărat subtitlu.

Vin din locuri unde dacă rămâi pe drumuri prin sate călător fără mâncare, orice bădiuc sau lele îți dă o pită cu slană cu drag. Mergeam cu bicicleta câte 17 km, dimineața la 5, cu încă câțiva hăndrălăi după mine, multă apă, că la ce dealuri aveam de urcat, cu bicicleta, mă deshidratez când mă gandesc, la pescuit, clar.

Nu odată s-a întâmplat să cerem fructe, apă, sau cine știe ce ne mai trebuia, cuțite sau șurubelnițe, dar idea e că întotdeauna oamenii din satele din Județul Alba ne-au ajutat cu drag.

Nu vreau să vă spun cum e în munți.

Apusenii și Carpații în general eu cred că au suflet în ei. Simplitatea și naturalețea locului se regăsește în oameni. Liniște și pace…

Cam tare, când mă gândesc că ma trezeam cu sirenă de ambulață și claxoanele din față de la kaufland. Oamenii ăia se trezesc cu zgomot de cocoș sau ciripit de păsărele, cum să le vină să arunce cu perna după ele…

Că tot suntem la capitolul Geografie, trebuie spus faptul că nu sunt și nici n-am fost un elev de nota 10. Așa nu am prea avut interes să știu cum am delimitat noi zone pe planeta asta și cum unde e deal, e deal, unde e munte, e munte sau formă stâncoasă și să știu că s-au măsurat, ce înălțime au, între ce ani și ce ani au domnit 40 de domnitori, în clasa a 4 – a, nu am nici o problemă, pe cine interesează…!

Eu visam să pun mâna pe un AKG, sau băteam în tastatură ca-n MPC, scrieam versuri în ore de română, nu că știam prea multă, că știam că nu știam, dar profa nu știa că nu știu și mereu aveam note mari. E tare româna. Beatboxul era un deataliu al orelor plictisitoare de română din clasa a 5 – a și a 6 – a, dar am avut și profesori de Doamne-ajută.

În clasa a 11 – a a fost prima dată când m-a lăsat și pe mine cineva corijent. Și nu pe merit… hahaha…

Nu am prea înțeles eu până pe la vreo 18-19 ani la ce am nevoie eu în viața asta de engleză, yo fac rap și nu visez să ies internațional prea devreme. În clasa a 11 a fost ceva la scoală, ne-au repartizat, hahaha, și am prins profesoara de engleză, mama unui cunoscut, apropiat cu brother….

Nu eram eu strălucitul clasei la engleză, aveam colegi care știauuu, ei cu 4 la română și 10 la engleză, niciodată n-am înteles, nu am fost printre ei, și restul de 70% care habar n-aveam. Cred că a mai lăsat 3 sau patru odată cu mine, dar de 5 la nivelul clasei mele și cu mâinile știam. Ne-a spus femeia de la început, veniți la ore vă trec, nu veniți, nu vă trec. N-am crezut. Ha! Și m-a lăsat corijent! Astăzi îi mulțumesc!

În vremea aceea eram parcă prea preocumat de cum să faci experiență în viață ca să poți percepe ce e bine și ce nu.

Toamna asta am tras linie după agitația din vară și tot ce pot să spun este că îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru toate cele ce s-au întâmplat și cele ce va să vină. Urmează să lansam cu Transilvania primul mixtape al lui GNOSTIC. Puștiul a pregătit un material cărnos cu piese pentru toate gusturile și stările și filmele din lume. Cino se apucă de tras la album și umrează să lansăm un clip reclamă pentru magazinul celor de la PandaWear. Feedback-ul la O Zi De Vară care a fost mult peste așteptări. Concertul de la Ocna Mureș de zilele orașului a fost un vibe și o trezire pentru mine, în ceea ce privește business-ul din muzică. Concertul de la aniversarea celor 10 ani de R.Y.M.A. cu Subcarpați cap de afiș și noi toată brigada invitată. Concerte de zile mari…

 

Comment
Name
Email

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.